Agricultura de la oraș

Într-un moment în care în România se analizează tot mai atent evoluția și impactul sectorului agricol asupra economiei și, în general, calitatea vieții în spațiul rural, în Franța există, de câțiva ani, proiecte de agricultură urbană.

România are o pondere atipică pentru Europa a populației rurale în raport de cea urbană, are o structură total diferită de media europeană a fermelor, în sensul existenței unui număr mare de ferme de dimensiuni mici, care reușesc doar să asigure consumul proprietarilor și nu pot să ajungă cu produsele lor la piață.

În România, se fac o serie de bilanțuri privind finanțările europene și analize prin care se încearcă anticiparea, încă de acum, a efectelor viitoarei politici agricole comune asupra femierilor români. În acest timp, în Franța există preocupări noi.

Mai exact, Parisul a dezvoltat un program care, privit din România, pare surprinzător. Este vorba despre un așa-numit proiect de agricultură urbană, desfășurat sub o titulatură sugestivă „Parisculterurs”.

Practic, primăria Parisului a lansat un concurs de proiecte agricole derulate în spațiul urban al Parisului. Obiectivul declarat al acestei inițiative este de a aduce în capitala Franței mai multe zone de vegetație, într-un moment în care schimbările climatice au efecte tot mai pronunțate, dar și de a integra, într-un „lanț scurt”, comercianții și producătorii locali.

Și în România a fost vehiculat termenul de „lanț scurt” de aprovizionare, în contextul încercărilor nesfârșite de a legifera și de a armoniza interesele producătorilor mici și mijlocii cu cele ale marilor rețele comerciale. Din păcate, în România, rezultatele aprovizionării cu produse agricole pe lanțul scurt se lasă așteptate. În schimb, la Paris, efectele se văd destul de rapid.

Concursul de proiecte de agricultură urbană al primăriei din Paris a ajuns la a doua ediție și are deja mai mulți câștigători. Iată doar câteva idei care au fost puse în practică.

Un parizian a făcut într-o parcare subterană dezafectată o crescătorie de ciuperci. Agricultorul urban a ajuns să producă 500 de kilograme de ciuperci săptămânal, iar leguma-regină cultivată în subsolul Parisului este andiva, una dintre cele mai sănătoase, dar și cele mai scumpe legume. Toate legumele produse în „La Caverne”, cum este numită crescătoria de proprietar, sunt ecologice, fiind produse fără pesticide și sunt distribuite de o forță de vânzare pe biciclete, care distribuie produsele către supermarketuri, restaurante sau magazine bio.

Un alt exemplu este cel al unui producător mic de bere artizanală. Acesta are o producție anuală de 5.000 de hectolitri, iar în cadrul proiectului primăriei pariziene a dezvoltat o suprafață pe care cultivă hamei, pe care îl folosește ca materie primă pentru fabricarea berii. Suprafața cultivată cu hamei a ajuns la 500 picioare (un picior este egal cu aproximativ 30 de centimetri). În unele zone, hameiul este cultivat pe zidurile unor terenuri de sport sau ale unor unități militare.

Un alt proiect este derulat de câteva organizații neguvernamentale care au creat sub metroul parizian de suprafață (sub câteva poduri), pe o arie de 700 de metri pătrați, o adevărată grădină în care se cultivă flori sau mini arbuști.

Estimările arată că proiectul de agricultură urbană va ajunge să producă, la Paris, aproximativ 730 de tone de legume și fructe (ceea ce nu este o producție tocmai de neglijat) și patru tone de ciuperci. De asemenea, există proiecte de dezvoltare a unor crescătorii de pește, iar Parisul și-a fixat și un obiectiv ambițios: până la sfârșitul anului viitor, capitala Franței va avea 30 de hectare dedicate agriculturii urbane.

Proiectul parizian are două morale pentru România. Pe de o parte, că agricultura nu este o temă învechită sau desuetă. Agricultura este vie, se adaptează condițiilor și poate utiliza spații și locuri la care cu greu te poți gândi. Pe de altă parte, agricultura urbană este reflexul unei societăți care se simte „pierdută” între facilitățile vieții urbane. De aceea, România poate transforma un handicap (proporția crescută a populației rurale, fermele mici neadaptate pieței ș.a.) într-un avantaj. Este nevoie de idei, de proiecte și de oameni curajoși care să le pună în practică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

FermierinRomania @ Instagram