Dragostea pentru agricultură se învață

Dragostea pentru agricultura Antal Celestin - campurivizuale.ro

Dragostea pentru agricultură se învață acasă și la școală. Aici mai avem de lucrat

Un editorial de Crenguța Bărbosu, publicat pe republica.ro

Nu știam mai nimic din toate cele ce urmează când m-am întâlnit cu agricultura, la 30 de ani. A fost o întâmplare: un inginer mecanic în derivă, un salariu bun, firma, deși se ocupa cu semințele, era totuși germană. Așa am intrat eu în lumea fascinantă a geneticii, a castrării porumbului, a firmelor de familie nemțești care cercetează și ameliorează de generații sfecla, sau rapița, sau porumbul. Mai târziu am conceput și condus zeci de proiecte, inclusiv o fermă de vaci, unde în fiecare zi învățam ceva. Și tot aici am înțeles că tehnologia și toată avalanșa de substanțe minune, puse la dispoziția omului de rând cu mare generozitate, fac mai mult rău decât bine în absența unor cunoștințe și a unei morale solide.

A trecut ceva timp și de când Jared Diamond, într-un articol exploziv din 1987, afirma că agricultura a fost cea mai mare gafă săvârșită vreodată de om („The Worst Mistake in the History of the Human Race”). El argumenta că adoptarea agriculturii, se presupune un pas decisiv către o viață mai bună, a fost de fapt o catastrofă care a adus omenirii mâncare de proastă calitate și foamete, boli și epidemii și, cel mai grav, divizare socială, inechitate, exploatare sexuală și socială.

Între timp, subiectul a fost preluat de Yuval Noah Harari, într-o carte celebră care susține că revoluția agricolă a dus la scăderea calității vieții și că, în fond, nu suntem deloc mai fericiți decât strămoșii noștri vânători-culegători („Sapiens: A Brief History of Humankind”, 2014). În plus, am decimat animalele sălbatice ca să le facem loc celor domestice, care nu sunt nici ele mai fericite să ajungă în farfuriile noastre.

Practicile agricole afectează pământul, apa, aerul, biodiversitatea, oamenii, însăși hrana produsă. Schimbările climatice, despăduririle, implicațiile negative ale ingineriei genetice și irigațiilor, poluarea și risipa de resurse sunt de asemenea asociate cu agricultura.

Și oare ce ar fi de făcut?

Suntem 7,7 miliarde de oameni pe planetă, prea mulți ca să ne transformăm în vânători-culegători, chiar dacă am vrea. Mai ales că pentru 800 de milioane de copii, femei și bărbați foametea nu este o noțiune abstractă, ci o amenințare zilnică.

Bună sau rea, agricultura ne hrănește. Marea „greșeală” a omenirii este încă singura noastră opțiune.

Pe câmpul de cartofi, la bordul unei mașini de recoltat care seamănă izbitor cu nava Enterprise, Jacob (despre care am citit într-un National Geographic) urmărește două drone, una la nivelul pământului și alta în aer, care îi furnizează toate informațiile despre chimia solului, conținutul de apă, nutrienți și analizează creșterea fiecărei plante, inclusiv a cartofului din pământ. La nivel mondial, producția medie este de 18 tone la hectar. Agricultura de precizie îi aduce lui Jacob mai mult de 40 de tone cartofi la hectar.

„De două ori mai multă mâncare folosind resurse la jumătate” este angajamentul Olandei pentru o agricultură sustenabilă, lansat acum 20 de ani. Față de anul 2000, fermierii olandezi și-au redus consumul de apă din irigații cu 90%, au eliminat aproape complet pesticidele din sere și solarii, iar din 2009 utilizează cu 60% mai puține antibiotice la creșterea animalelor.

„Ambition Bio 2022” este programul francez de reformare a agriculturii, care își propune ca 15% din suprafața agricolă a țării să fie alocată producției ecologice, precum și ca 20% din totalul consumului instituțional de alimente (administrație, școli, spitale, armată, cămine de bătrâni etc.) să fie reprezentat, până în anul 2022, de produse ecologice.

Citește continuarea pe republica.ro

 

Crenguța Bărbosu este Senior Program Manager Agricultură și dezvoltare la Fundația World Vision România. A venit în fundație pentru 3 ani. E încă aici după 15, pentru că în World Vision România a descoperit o lume unde, indiferent de nație, religie sau bogăție, oamenilor le pasă. Inginer, politehnistă, mamă de băiat, Crenguța îmbină la World Vision compasiunea si criteriile de performanță, investirea „talanților” cu planificarea strategică.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

FermierinRomania @ Instagram