aurel tanase

aurel tanase

Prioritățile anului 2020 pentru agricultură și industria alimentară

Anul 2020 este unul al provocărilor importante. Sunt multe teme pe agenda priorităților pentru anul 2020. Atât din punct de vedere administrativ, cât și pentru domeniul agricol și industria alimentară. Elaborarea Planului Național Strategic, măsuri pentru combaterea economiei subterane, înființarea camerelor agricole sau măsurile de combatere a pestei porcine africane sunt printre temele aflate pe agenda de priorități a reprezentanților agriculturii și industriei alimentare. De asemenea, anul 2020 va aduce și o dezbatere pe tema dezvoltării sectorului de procesare, pentru că liderii industriei susțin că România are o supracapacitate de procesare, în schimb, fabricile nu au suficientă materie primă din țară pe care să o prelucreze.

Fermier în România” a intervievat mai mulți reprezentanți ai administrației și ai reprezentanților sectorului agricol cu privire la prioritățile anului 2020.

Sursa foto: Facebook – ProAgro

Emil Dumitru, secretar de stat, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: „Printre prioritățile anului 2020 sunt elaborarea Planului Național Strategic (PNS) pentru anul 2021-2027, înființarea camerelor agricole, ca o obligație ce rezidă din proiectul de regulament care condiționează punerea în aplicare a PNS de existența serviciilor de consultanță și reforma administrativă a domeniului agricol. De asemenea, la nivel european, România dorește să se implice în negocierile legate de bugetul agriculturii al viitorului exercițiu bugetar”.

Sursa foto: Romalimenta

Sorin Minea, președintele Romalimenta: „În ultima perioadă, industria alimentară a fost neglijată. Industria are o problemă serioasă cu economia subterană. Se discută tot mai mult, în ultimul timp, despre creșterea procesării, dar industria are fabrici cât să hrănească două Românii. Procesatorii au altă problemă și anume nu au suficiente materii prime în țară. În anul 2020, poate ar trebui ca industria alimentară să treacă la Ministerul Economiei. De asemenea, avem nevoie de un dialog real cu autoritățile și, în același timp, trebuie rezolvată problema pestei porcine africane, pentru că altfel riscăm să izolăm întreaga Românie, nu doar industria cărnii de porc”.

Sursa foto: roaliment.ro

Aurel Tănase, președinte Organizația Interprofesională pentru pentru Produse Agroalimentare de Legume-Fructe: „Ne dorim ca în anul 2020 să existe noi măsuri de reglementare a pieței de legume-fructe. Este vorba, în primul rând, despre măsuri de combatere a concurenței neloiale. De asemenea, trebuie gândit un alt sistem de acordare a sprijinului pentru producători și de stimulare a asocierii. Este nevoie de susținerea investițiilor din fonduri europene. Am avut un succes în pomicultură, în sensul derulării unui program sectorial, dar în celelalte domenii rezultatele nu sunt prea bune. Programele derulate cu fonduri naționale, aprobate de Comisia Europeană, trebuie modernizate. De asemenea, propunem autorităților ca în anul 2020 să fie înființat un SAPARD românesc care să aibă ca obiective înființarea a 30 de hectare de sere și a 400 de hectare de solarii, un program pe care îl estimăm la aproximativ 100 milioane de euro. Acest program ar trebui derulat de organizațiile profesionale în domeniu”.

Sursa foto: APRIL

Dorin Cojocaru, președinte Asociația Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL): „Industria laptelui ar trebui să se orienteze mai mult către consumatori. Statul ne-a încurcat mai mult decât ne-a ajutat. Fondurile europene ar trebui să se orienteze către tehnologie nouă. În industria alimentară este ca în cea de tehnologia informației, ritmul de schimbare a tehnologiilor este foarte rapid. Dacă nu investești, nu faci față concurenței care vine din Uniunea Europeană, în special din Germania, Franța și Polonia. Există o serie întreagă de produse noi care vin din Europa de Vest, precum produsele de lactate cu arome, laptele fără lactoză ș.a. Noi, românii, am rămas tot la brânză telemea cu roșii. Deci, avem nevoie de diversificare și de noi tehnologii. În al doilea rând, avem nevoie de o îmbunătățire a costurilor. Noi nu reușim să reducem costurile. Spre exemplu, producătorii polonezi nu pierd nimic dintr-un litru de lapte, nu pierd grăsimea, nu pierd zerul. Toate aceste subproduse se folosesc în Polonia, în timp ce în România o bună parte din ele se risipesc. Nu avem bani pentru investiții, nu avem linii de credit de la bănci și nu avem fonduri europene, pentru că birocrația este mare. Infrastructura rutieră nu este dezvoltată, ceea ce crește costurile, nu avem depozite frigorifice, iar forța de muncă este tot mai scumpă. În ceea ce privește dezbaterea privind creșterea procesării în România, trebuie spus că, în urmă cu mai bine de un deceniu, prin programul SAPARD, s-au construit aproximativ 200 de fabrici de procesare a laptelui. O parte dintre ele s-au închis sau au fost, pur și simplu, dezmembrate. De ce? Pentru că nu au avut materie primă pe care să o prelucreze sau pentru că nu au reușit să reziste în piață. În acest moment, România ar trebui să dezvolte sursa de lapte nu sectorul de procesare. Iar acest lucru este valabil și pentru laptele de vacă și pentru cel de oaie. Sunt, de exemplu, cooperative care importă lapte de oaie și îl prelucrează în țară. Motivul este foarte simplu: nu găsesc lapte suficient în România”.

Sursa foto: Camera Deputaților

Valeriu Steriu, deputat, membru în Comisia de agricultură a Camerei Deputaților: „Deficitul comercial de produse agroalimentare ajunge, în anul 2019, la aproximativ două miliarde de euro, un deficit nepermis de mare. În anul 2015, balanța comercială era excedentară. Este bine că exportăm și importăm mai mult, dar România ar trebui să aibă excedent de balanță comercială la produsele agroalimentare. În ultimii patru ani, creșterea consumului și dublarea rețelei de retail au dus la aceste cifre ale deficitului. Este, așadar, nevoie de un sprijin concret acordat exportului de produse ale industriei alimentare, nu doar susținerea participării producătorilor români la câteva târguri de profil internaționale. Problemele forței de muncă în agricultură și în industria alimentară sunt o provocare a anului 2020. Lipsa forței de muncă duce la o stopare a dezvoltării, iar resursele financiare de care dispun companiile din domeniu nu permit în acest moment investiții care să înlocuiască forța de muncă. În industria alimentară, de exemplu, au apărut lucrători din Asia, din Vietnam, de exemplu, pentru care angajatorii au costuri mai mici decât cu forța de muncă autohtonă. O a treia temă importantă este pesta porcină africană. Atât la nivel național, cât și la nivel mondial. Din cuza înjumătățirii efectivelor de porci din China, prețul mondial al cărnii de porc a crescut considerabil, iar implicațiile se simt deja în piață. România, care consumă cantități mari de carne de porc, va fi afectată. O a patra problemă importantă, dar care nu depinde de domeniul agricol, este cursul de schimb leu-euro. Pentru importuri totale de produse agroalimentare de șapte miliarde de euro, un curs de schimb al euro mai mare în raport de leu va duce la o scumpire a importurilor, ceea ce îi va afecta pe consumatori, dar și pe operatorii economici din agricultură și industria alimentară”.

Producția de conserve de anul acesta va fi cu până la 30% mai mică față de anul trecut

Producția de conserve a României va fi anul acesta cu până la 30% mai mică, față de anul trecut, din cauza condițiilor meteo care au afectat culturile în câmp, a declarat, pentru Fermier în România, Aurel Tănase, președintele Patronatului Romconserv. „Foarte mulți fermieri au renunțat la culturile din câmp, în special la tomate și au trecut la culturi în spații protejate, dar pe suprafețe mai mici. Și la ardeioase anul acesta au fost probleme. Per ansamblu estimăm o scădere a producției de conserve cu 20-30%”, declară Aurel Tănase.

Capacitatea totală de procesare a fructelor şi legumelor este de circa 160.000 tone/an potrivit Organizației Interprofesionale ProdCom Legume Fructe  România are și o strategie Națională pentru programele operaționale în sectorul legume –fructe, pentru perioada 2017-2020, care include și conservele. Din aceasta reiese că cele mai multe fabrici sunt prea mari pentru activităţile pe care le desfăşoară în prezent, întrucât nu doar suprafețele cultivate cu legume scad constant, ci și suprațefele pomicole. Astfel, patrimoniul pomicol, constituit din livezi şi pepiniere, însuma în anii ’80 – 290 mii ha, reprezentând 2% din suprafaţa agricolă a ţării. În prezent, patrimoniul pomicol este mult diminuat, suprafaţa totală cultivată cu pomi fructiferi nefiind mai mare de 130 mii ha, ceea ce reprezentă 1% din suprafaţa agricolă a ţării.

În acest context, este paradoxal că pe fondul unei creșteri a cererii pentru conserve, în România scad constant suprafețele cultivate cu legume pentru procesare și fructe. Principalele tipuri de produse conservate în industria românească sunt: conserve legume sterilizate în saramură, ulei, bulion, oţet; pastă de tomate de diferite concentraţii; sosuri condimentate şi muştar; produse deshidratate din legume; suc concentrat de fructe; sucuri de fructe; fructe conservate prin sterilizare, pasteurizare;  marmeladă, magiun, gem, dulcețuri; fructe deshidratate și uscate. Pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor, în afara dotării cu ambalaje corespunzătoare cerinţelor actuale este necesar ca unităţile să fie dotate şi cu maşini de scos sâmburi (pentru cireşe, vişine, caise, piersici), maşini de divizat sub diferite forme (cuburi, fâşii, felii), maşini de decojit (tomate, piersici, prune), care asigura şi o creştere substanţială a productivităţii la aceste operaţii.

O pondere însemnată în industrializarea legumelor o deţin, în continuare, pasta de tomate, mazărea şi fasolea verde, ghiveciurile de legume, zarzavaturile pentru supe şi ciorbe, iar în industrializarea fructelor, ponderea o deţin sucurile de fructe, dulcețurile, gemurile.

 

Aurel Tănase: Importurile de roșii au crescut, pentru că mulți producători au renunțat să mai cultive tomate în câmp

Importurile de roșii au crescut în ultimii ani, pentru că mulți producători au renunțat să mai cultive tomate în câmp din cauza condițiilor meteo dificile, a declarat, pentru Fermier în România, Aurel Tănase, președintele Organizației Interprofesionale pentru Produse Agroalimentare (OIPA) de Legume-fructe.

“O parte din ei nu au mai cultivat deloc tomate, iar o parte s-au reorientat către cultivarea în sere și solarii”, susține Aurel Tănase.

Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, consumul intern de roșii în România este dependent, în mare măsură, de importuri. Anul trecut, balanța comercială a României, rezultată în urma comerțului internațional cu roșii, a înregistrat un deficit de aproximativ 107 milioane de dolari. Cu peste 86.000 de tone importate în 2018, a căror valoare depășește 107,5 milioane dolari, România se plasează pe locul 15 în lume în rândul importatorilor globali de tomate.

Valoarea importurilor de roșii a crescut, anual, în perioada 2014-2018, cu 19%, iar cantitățile importate au înregistrat un spor anual de 13%, în aceeași perioadă. Aceasta este cea mai mare creștere consemnată la nivel mondial și la mare distanță de restul statelor plasate în primii 24 de importatori globali.

Producătorii agricoli din România sunt susținuți, printr-un program guvernamental, începând cu anul 2017, să cultive tomate în spații protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producția autohtonă. Pentru a fi eligibili acordării acestei forme de sprijin financiar pentru cultura tomate, beneficiarii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp, marcată la loc vizibil, cu o placă indicator inscripționată „Program susținere tomate, 2019” și să menționeze numărul cererii depuse pentru obținerea finanțării; să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp și să facă dovada producției realizate prin documente justificative privind comercializarea producției; să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în spațiile protejate în anul de cerere; să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai inclusiv, și/sau noiembrie-20 decembrie, inclusiv.

La lansarea programului, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) declara că scopul Programului de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii este “realizarea unei producții cantitative și calitative pentru a eficientiza exploatația prin capitalizare, în vederea dezvoltării unui management eficient al acesteia. În același timp, programul răspunde dorinței consumatorului de a avea acces la produse proaspete în perioada rece a anului”.

FermierinRomania @ Instagram