Organizațiile de producători în domeniul agricol – avantaje, dezavantaje, provocări

Franța, Germania și Spania sunt statele cu cele mai multe organizații de producători (OP) și asociații ale organizațiilor de producători (AOP), cu 759, 658 și, respectiv, 588 entități recunoscute, se arată într-un studiu publicat de Comisia Europeană. Peste 50% din entitățile recunoscute la nivel european aparțin sectorului fructelor și legumelor. Celelalte sectoare cu cele mai recunoscute OP și AOP sunt sectorul laptelui și lactatelor, uleiul de măsline, măslinele și vinul.

Numărul organizațiilor de producători din Uniunea Europeană (UE), incluzând orice formă de cooperare a fermierilor în baza unei entități juridice, ajunge la peste 42.000, dar recunoscute la nivelul Uniunii Europene erau 3.505 de organizații de producători și asociații ale acestora, la mijlocul anului 2017.

În UE, există mai mult de 10 milioane de exploatații agricole, iar aproximativ o treime dintre acestea (3,1 milioane) sunt concentrate în România, cu o suprafață, în majoritatea cazurilor, mai mică de 5 hectare. Cu toate acestea, numărul membrilor organizațiilor de producători este printre cele mai mici din Uniune.

Studiul, realizat la nivel european de Arcadia International E.E.I.G., EY și experți independenți, apreciază că în anul 2017 Franța avea, în medie, cel mai mare număr de membri în organizațiile de producători, puțin peste alte țări cum ar fi Spania, Italia, Germania. România avea, în același an, 24 de OP și AOP recunoscute, și doar în sectorul fructelor și legumelor. Germania, Italia, Franța, Portugalia aveau cele mai multe sectoare cu OP-uri și AOP-uri recunoscute, respectiv 16, 15 și 13 în cazul Franței și al Portugaliei.

Studiul a avut ca obiectiv evaluarea rezultatelor fermierilor asociați în diverse entități cu personalitate juridică, pe de o parte, și identificarea reticențelor acelora care nu se alătură organizațiilor de producători din domeniul în care activează, în condițiile în care exploatațiile agricole din UE tind să fie relativ mici. 65,6% au mai puțin de 5 hectare, în timp ce exploatațiile cu suprafețe egale sau mai mari de 50 de hectare reprezintă 3,6% din totalul fermelor UE, iar cele de peste 100 hectare – 3,3%.

Printre principalele concluzii ale studiului „asupra celor mai bune modalități de formare a organizațiilor de producători, de desfășurare a activităților și de susținere”, autorii lucrării relevă faptul că organizațiile de producători și asociațiile organizațiilor de producători ajută la consolidarea poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare cu alimente, oferind, în același timp, asistență tehnică membrilor lor. De asemenea, conferă avantaje ce derivă din colaborarea cu diverși actori din lanțul aprovizionării cu alimente sau cu comunitățile locale unde își desfășoară activitatea. În timp ce aceste organizații pot adopta forme juridice diferite, recunoscute sau nu, studiul constată că cele mai frecvente forme de asociere sunt cooperativele agricole.

Principala provocare a organizațiilor de producători este să poată face față concurenței pe piețele globalizate actuale.

Beneficii și dezavantaje pentru membrii organizațiilor de producători rezultate în urma interviurilor realizate de specialiștii care au întocmit studiul: