Povestea porcului. Când toată lumea știe ce este de făcut, dar nimeni nu are curajul să facă

Una din temele cu impact în rândul publicului din România, apărută zilele trecute, este cea privind creșterea porcilor în gospodăriile populației. Aproape se poate spune că subiectul este mai interesant pentru publicul românesc decât chiar coronavirusul.

Apele au fost agitate de ieșirea în dezbaterea publică a unui ordin al Agenției Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Nu are importanță că ordinul este mai vechi sau dacă el a fost modificat recent de Agenție. Important este că ordinul este în dezbatere publică. Și, mai mult decât atât, este esențial că ordinul respectiv pune în discuție câteva teme de importanță majoră pentru industria cărnii de porc din România.

Este un prilej bun pentru ca specialiștii să își spună cuvântul public, tranșant. Este momentul ca temele discutate pe la colțuri și pe șoptite să fie pronunțate răspicat în mod public.

Pentru toată lumea, tema porcilor crescuți în gospodăriile populației este dificilă. Politicienii se feresc de ea și o abordează cu mănuși pentru că gospodarii care cresc porci sunt un bazin electoral mare. Reprezentanții industriei nu vor să scoată castanele fierbinți din foc cu mâinile lor, iar autoritățile propun o serie de măsuri, după care, văzând reacția publicului, se retrag repede în birouri.

Într-adevăr, ordinul ANSVSA nu prevede interzicerea creșterii porcilor în gospodăriile țărănești, dar susține interzicerea reproducției și a vânzării lor. În plus, gospodăriile populației în care se cresc porci vor trebui să respecte o serie de condiții de biosecuritate.

Doar că situația este tot mai gravă. Pesta porcină africană a avansat în multe zone ale țării, iar combinatele de creștere a porcilor stau cu ghilotina deasupra capului, riscând ca în orice moment boala să intre pe porțile combinatului.

În acest context, Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România a prezentat un studiu privind sectorul de creștere a porcinelor din România. Și pentru ca studiul să fie perfect credibil el a fost realizat de un institut de cercetare specializat din Olanda.

Studiul arată cu adevărat situația industriei și unele concluzii sunt de-a dreptul șocante pentru publicul larg, dar tolerate de autorități. Iată câteva date relevate de studiu. Mai mult de jumătate din carnea consumată de români, 53%, este de porc. În mediul rural, 30% din carnea de porc consumată provine din gospodăriile populației. Producția de carne de porc este de 450.000 de tone, iar în perioada 2017-2019, producția autohtonă s-a redus cu 20%. Drept urmare, importurile au crescut semnificativ ajungând până la 65% din carnea consumată în România.

Dar, răspândirea pestei porcine africane a arătat haosul care există în gospodăriile populației. Astfel, studiul arată că marea majoritate a focarelor de pestă au provenit din gospodării care au unul sau doi porci. 136 de focare au provenit de la exploatații necomerciale care au între 21 și 100 de porci și doar 15 focare au provenit din exploatații cu mai mult de 100 de porci.

Cu această ocazie s-a putut constata că nu s-au respectat cerințele de identificare și înregistrare a porcilor. De exemplu, au fost găsiți porci de 60 de zile care nu erau înregistrați. La fel, baza de date națională nu a fost actualizată, iar abatorizarea unor animale nu a fost înregistrată, crotaliile fiind păstrate după abatorizare la domiciliu. De asemenea, au existat vânzări de porcine fără documente legale. Toate aceste constatări ne arată haosul legal și sanitar în care funcționează gospodăriile în care se cresc porci. Evident, nu se poate generaliza, dar situația pare scăpată de sub control.

Studiul realizat de institutul de cercetare olandez propune și câteva măsuri pentru reducerea riscului de transmitere a pestei porcine africane. Este vorba despre îmbunătățirea condițiilor de biosecuritate la nivelul fermelor (fapt cerut și de ordinul ANSVSA), despre eliminarea porcilor din gospodăriile populației aflate în apropierea fermelor comerciale. O idee corectă, dar va fi cineva atât de curajos la nivel politic să o și aplice? Greu de crezut, dar trebuie spus că sunt state europene care au luat astfel de măsuri sau asemănătoare. Alte propuneri sunt colaborarea dintre fermele comerciale și gospodăriile populației, înființarea de ferme integrate într-o singură locație și compartimentarea, acest lucru însemnând că fermele comerciale care activează în zone în care nu se manifestă boala se pot uni și pot încerca să exporte.

Desigur, propunerile cercetătorilor olandezi sunt bine venite. Dar interesele din România sunt atât de complicate încât este greu de crezut că măsurile vor fi aplicate prea curând. Sau cum se spune în popor se vor aplica atunci când „o zbura porcul”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

FermierinRomania @ Instagram