Povestea uleiului presat la rece. 100% natural. 100% o poveste autentică. INTERVIU

A dat corporația pe o afacere de familie.

O tânără antreprenoare, despre agricultură, produse naturale și curajul de a îmbina pasiunea și munca

Nicoleta Mureșan are 33 de ani, este căsătorită, și are o fetiță și un cățel. După ce a locuit și a muncit în Cluj, Constanța și Lisabona, a renunțat la corporație pentru a dezvolta o afacere de familie. În prezent, locuiește in Baia Mare, iar weekendurile și le petrece cel mai adesea la Șomcuta, la ambalat de uleiuri.

Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Nicoleta a vorbit despre motivele pentru a decis să renunțe la oportunitățile pe care le avea pentru a dezvolta o afacere de familie, provocările cu care se confruntă micii antreprenori și cum reușește să producă uleiuri 100% naturale.

Nicoleta Mureșan

Nicoleta Mureșan

„Depun mult efort și conștiinciozitate în orice activitate întreprind”

Întrebată ce e important în viața ei, Nicoleta amintește de fiica ei și de câinii de pretutindeni. „Sunt o fire optimistă în general, cu zambetul pe buze mai tot timpul, pragmatică și uneori spun lucrurilor prea pe nume. Cred foarte tare în cei 7 ani de acasă, cred în educație timpurie, cred în respectul față de tine și de ceilalți, cred în lucrul bine făcut, depun mult efort și conștiinciozitate în orice activitate întreprind, am niște principii pe care nu le pot încălca orice-ar fi și sunt foarte sensibilă atunci când vine vorba de fiică-mea și caini.”,spune Nicoleta.

„Am învățat unde să caut când nu știu ceva și cum să caut”

Când își amintește de studenție, Nicoleta e bucuroasă că a învățat unde să caute dacă simte că nu știe ceva și, mai ales, cum să caute. „Am studiat la Cluj la Babes-Bolyai Comunicare și PR, iar apoi un master ID – Comunicare managerială și RU, iar în paralel am muncit ca secretară/om bun la de toate în firma unui prieten. Mie mi-a plăcut mereu să învăț, si si dupa ce mi-am finalizat masteratul, am continuat să mai urmez câte un curs online, să mai învăț ceva, că până la urma cu astea ramai, cu cunoștințele și felul în care le aplici. În facultate nu am muncit deoarece mi-a plăcut să merg la toate cursurile, să învăț pentru a rămâne la buget și cumva, parca eram prea naivă. Nu am venit din școală cu inițiativa de a face și altceva pe lângă facultate. De lucrul acesta îmi pare rău. Aș fi putut să mă implic mult mai mult în timpul facultății, dar mi-a fost frică că nu voi reuși să și lucrez pe proiecte voluntar/project based ori plătite și să și învăț. Acum imi dau seama c-a fost greșit, dar am învățat ceva din asta. Materiile mi-au placut, mi se părea că totul sună foarte bine, însă în jurul meu nimeni nu știa de PR acum 10-12 ani. Domeniul nu era așa bine dezvoltat în provincie și toată lumea făcea confuzie între PR și relații cu publicul, iar eu, bineințeles că de fiecare dată îi corectam și le explicam de fapt ce înseamnă. Multe noțiuni din facultate mă ajută și m-au ajutat, dar m-a ajutat mai ales faptul c-am învățat unde să caut când nu știu ceva și cum să caut.”, explică antreprenoarea.

A făcut de toate 

„După facultate m-am văzut mare PR-istă, însă n-am fost niciodată. (Râde!) Viața m-a dus să lucrez în domenii total diferite, dar mereu între oameni. Am fost secretară în Cluj exact când am terminat facultatea,  apoi agent crewing – recrutare personal navigant în Constanța, apoi funcționar consular în Consulatul României din Lisabona, customer care representative pentru limba portugheză în Cluj într-o multinațională, iar în cele din urmă lucrător comercial/ femeie de serviciu/ secretară/ agent distribuție/ director marketing/ PR/ vânzator/ agent relații clienți la Ulei presat la rece Somcuta Mare. (Râde!) În paralel cu firma noastră, colaborez cu o școala privată din Baia Mare pe parte de administrativ/ marketing – la fel, om bun la de toate.”, povestește antreprenoarea.

Despre Portugalia

Întrebată unde s-a simțit cel mai bine înainte să-și deschidă propria afacere, Nicoleta își amintește cu drag de experiența avută la Consulatul României din Lisabona. „Dintre toate experiențele de muncă pe care le-am avut anterior poziției de acum, cel mai tare m-a marcat jobul din consulat. Asta și datorită faptului că am întâlnit acolo un mentor deosebit, domnul ambasador Vasile Popovici. A fost cel care mi-a dat șansa de a munci timp de un an acolo, a avut încredere în mine că pot să mă descurc și a fost mereu deschis la inițiativele mele de a îmbunătăți sistemul. Și ce e mai frumos, că și acum, după 7-8 ani de când nu ne-am mai văzut, ținem legătura în scris, ne felicităm de sărbători sau pur si simplu ne susținem reciproc în proiectele pe care le desfășurăm acum. Este un om deosebit, un adevarat diplomat cu o coloana vertebrală perfectă!”, povestește tânăra.

Nicoleta și motivul pentru care a locuit și a muncit în toată lumea

Nicoleta și motivul pentru care a locuit și a muncit în toată lumea

De ce a locuit în atâtea orașe

Întrebată de ce și-a găsit atât de greu locul și a ajuns în atâtea orașe, Nicoleta dă vina pe dragoste. „Soțul meu e handbalist, iar vreo 10 ani din viața noastră ni i-am petrecut pe drumuri de la o echipă la alta atât prin țară, cât și prin străinătate, de la HCM Constanța la Sporting Lisabona și înapoi, ultima oprire acasă la Minaur în Baia Mare, după nașterea fiicei noastre.”, explică Nicoleta.

Cum a renunțat la corporație 

Nicoleta a avut curajul să dea corporația pe o afacere de familie. „S-a născut fiica noastră și atunci viziunea mea s-a schimbat 180 de grade. Proiectul Ulei presat la rece Șomcuța Mare începuse cu un an în urmă, dar era încă la faza de experiment. Tatăl meu, cel care a și demarat afacerea, inginer de meserie, însă cu 0 experiență în domeniul uleiurilor presate la rece și a presării semințelor, mi-a propus să ducem afacerea împreună mai departe, să-mi fac curaj să fiu pe picioarele mele. El mereu m-a încurajat să-mi deschid propria firma, să fiu propriul meu șef, însa mie mereu mi-a lipsit curajul din comoditate, dar și din frica de a prelua responsabilități mai mari și din frica de eșec. În plus, nu invatasem nicaieri cum sa faci asta. (Râde!) Nu știu cum m-a prins cu un curaj deosebit pentru că voiam să fiu alături de Ema, fiica noastră, cât mai mult timp, să pot să o cresc și să-i fiu alături în primii doi ani de viață, să mă vadă și în timpul zilei, așa că am lucrat împreună. Primul pas a fost deschiderea unei pagini pe Facebook – cea pe care o avem și azi. Apoi într-o lună am creat etichetele, alături de o tipă cu care colaborez și acum după cinci ani. Am avut noroc cu ea pentru că eu aveam etichetele în minte, dar nu stiam să le redau pe hârtie, iar ea a transpus  exact ceea ce voiam și ceea ce vedeți voi azi. Apoi am început să vorbesc în dreapta și-n stânga despre uleiuri, la ce sunt bune, să le dau la testat pe la prieteni și încet încet au început să apară comenzi.”, spune tânăra.

Ulei presat la rece

Ulei presat la rece

„Ne-a venit să renunțăm de 1.000 de ori”

Când este întrebată de alți tineri întreprinzători cu ce se confruntă un antreprenor la început de drum, Nicoleta își amintește că a fost dificil să pună afacerea pe roate. „Ideea a început în 2013, faza de experiment și abia în 2016 am reușit să ne autorizam DSV/DSP, după 1 an jumate în care ne-a venit să renunțăm de 1000 de ori cel puțin. Asta doar pentru că aveam deja clădirea în care funcționam azi. Tatăl meu a avut înainte, timp de vreo 15 ani o altă afacere de producție filtre motorină și benzină pentru tractoare și ARO, dar după ce au intrat produsele chinezești pe piață, totul s-a terminat în 2-3 ani. Așa că spațiul exista, și teoretic avea nevoie doar de niște mici ajustări pentru un flux tehnologic autorizat, însă ne-am lovit de niște oameni fără viziune si voința de a ajuta, care citeau normativele legale EU ad literam, fără dorința și voința de nicio modificare, fara dorința de a susține un început de afacere. Așa că am lăsat totul în stand by până când am găsit alți doi inspectori, mai deschiși la minte, care să vină să vadă ce avem la dispoziție și ce putem face din ce avem pentru a îndeplini normele. Am avut noroc să aibă bunăvoință, să vrea să ne ajute, să ne dea idei pentru a crea fluxul tehnologic cerut. În februarie 2016 ne-am luat autorizația de comercializare a produselor și am început să ne expunem, să ne promovam și să ne deschidem calea ca mici producători. E foarte greu, nu greu! Dacă nu ai suport financiar suficient, dacă nu vrei să faci linie de creditare, o afacere mică e greu de crescut, mai ales când nu poți accesa nici fonduri structurale – că nu sunt pentru pentru nivelul la care suntem noi. Ori faci de la 0 o afacere, dar nu în domeniul producției (0 fonduri pentru producție din agricultură), iar pentru dezvoltarea afacerii, pentru materii prime, pentru achiziția de noi utilaje – 0 fonduri. Deci faci ce poți și cum poți.”, povestește tânăra.

Citește continuarea pe editiadedimineata.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

FermierinRomania @ Instagram