Șocul viitorului în agricultură

Fermierii, așa cum îi știm acum, vor deveni amintire peste câțiva ani”, este concluzia studiului Inaco „Ghidul meseriilor viitorului”, publicat la începutul acestei luni.

Studiile de specialitate, observatorii pieței muncii și ai evoluției rapide a tehnologiei arată că în anul 2030, adică peste doar 11 ani, 85% din meseriile care vor exista vor fi cu totul noi. Multe dintre activitățile pe care oamenii le desfășoară astăzi, în special cele repetitive, care necesită efort fizic, risc și precizie, vor fi preluate de roboți aproape total în viitorul apropiat, avertizează INACO, iar această opinie este împărtășită și de alți observatori care au analizat dinamica noilor tehnologii.

Agricultura nu face excepție, ci, dimpotrivă, asimilează tot mai rapid noile descoperiri ale tehnicii. Deja există o diferență uriașă între metodele tradiționale utilizate în agricultură, în urmă cu câteva decenii, și cele moderne de cultivare. Acest lucru, însă, nu înseamnă că locurile de muncă vor dispărea, ci vor presupune un alt nivel de calificare și alte abilități.

Uniunea Europeană estimează că până în anul 2030, locurile de muncă din agricultură, industria forestieră și pescuit vor scădea cu 13% în România, ca urmare a introducerii noilor tehnologii, însă alte meserii vor fi necesare, precum controlorii de drone, programatorii, supraveghetorii roboților etc.

Cum lucrează fermierii moderni astăzi? INACO oferă câteva exemple. În România, în Insula Mare a Brăilei, în Banat, în Bucovina la muncile agricole sunt folosite tractoare și combine autonome, adică funcționează fără șofer. Un singur operator le supraveghează de la distanță și de la un computer pot fi coordonate zeci de mașini agricole de câmp.

În prezent, în lume, fermele mari investesc mult în construcția de roboți care culeg fructe: căpșuni, cireșe, portocale etc. Însă roboții pot supraveghea permanent și efectivele de animale din zootehnie. La fermele de vaci de lapte, de exemplu, tehnologiile noi, precum centura cu guler inteligent, sunt dezvoltate pentru a detecta sănătatea și fertilitatea vacilor. Acest dispozitiv poate fi integrat cu un telefon inteligent sau un laptop pentru a urmări comportamentul animalelor, ceea ce ajută la furnizarea de tratament sau de hrană la timp.

Portalul indianbusinessstory a identificat principalele tendințe în sectorul agriculturii în anul 2019: utilizarea senzorilor de cultură, sol și apă, a imaginilor prin satelit, a roboților agricoli, utilizarea tehnologiilor de monitorizare a animalelor și a vremii, agricultura pe verticală.

Există aplicații digitale de predicții meteo, senzori de apă, de sol, de culturi. Aceste tehnologii le permit fermierilor să observe modificările vremii, ajutându-i să intervină pentru protejarea culturilor, transmit informații privind nivelul de azot și de umiditate din sol, indicând când este necesară furnizarea de apă și de îngrășăminte. Cu ajutorul senzorilor de cultură, fermierii pot detecta starea sănătății culturilor, dar și atacul insectelor, prevenind, astfel, distrugerea plantelor.

Culturile pot fi supravegheate cu ajutorul dronelor care colectează informațiile de care fermierul are nevoie: necesarul de îngrășăminte, de apă, de ierbicide pentru fiecare metru pătrat de teren. Astfel, fermierii pot economisi resursele precum îngrășăminte, pesticide, apă, folosindu-le doar pe porțiunile de sol sau pentru anumite plante care necesită utilizarea lor. Este o economie de resurse și de cheltuieli, o creștere a productivității, în același timp, dar și o raționalizare a chimicalelor și, implicit, o reducere a impactului asupra ecosistemului natural.

Tehnologiile moderne accelerează procesele agricole cu un efort uman mult mai redus, economisesc mult timp și bani. Acestea sunt semnale certe că profiturile și creșterea productivității muncii în agricultură vor fi, în viitorul apropiat, rezultatul acțiunilor roboților care vor înlocui în mare măsură oamenii.

În același timp, se dezvoltă agricultura pe verticală, robotizată, care înseamnă producția de alimente sau de culturi în straturi vertical stivuite. Necesită mai puțin teren, ceea ce conduce la creșterea productivității și a afacerii deopotrivă, și permite dezvoltarea domeniului inclusiv în zonele urbane, ceea ce implică o reducere a costurilor de aprovizionare și, implicit, prețuri mai mici pentru consumatori și hrană proaspătă.

Cum schimbă blockchainul agricultura

În martie 2018, compania Louis Dreyfus a colaborat cu ABN Amro și ING Group pentru prima tranzacție comercială cu produse agricole în sistemul blockchain, amintește INACO. 60.000 de tone de boabe de soia americane au fost livrate către China Shandong Bohi Industry Co., utilizând sistemul blockchain, prin care s-a redus timpul total necesar pentru logistică cu 80%, iar timpul necesar tranzacției s-a înjumătățit, de la două săptămâni, la mai puțin de o săptămână.

Combinația dintre documentele gestionate digital și livrarea automată a datelor, în timp real, a transformat complet un proces în mare parte manual, nu de puține ori cu greșeli și greoi din cauza manevrării hârtiilor. Anul 2018 dă un semnal important și clar, indicându-ne trecerea la contracte inteligente în sistemul blockchain și la noi senzori care verifică autenticitatea și calitatea produselor”, explică INACO.

Comisia Europeană recunoaște avantajele uriașe ale acestei tehnologii care poate să fie folosită în multe alte domenii de activitate, în special în administrațiile publice, și încurajează potențialul inovator al acesteia. În anul 2018, a fost creat Observatorul Blockchain, un proiect pilot al Parlamentului European. În primăvara acestui an, Uniunea Europeană a publicat un raport prin care încurajează guvernele și companiile să dezvolte proiecte bazate pe tehnologia blockchain și alocă 340 de milioane de euro prin programul de cercetare-dezvoltare (Horizon 2020), pentru a sprijini proiectele de acest tip până în anul 2020. În prezent, Statele Unite ale Americii și China sprijină puternic cercetarea tehnologiei blockchain.

Valul de schimbări tehnologice va modifica profilurile locurilor de muncă actuale și nu există decât două soluții, respectiv recalificarea și învățarea continuă, despre care vorbesc Forumul Economic Mondial și Uniunea Europeană. Iar guvernele au obligația să adapteze programele școlare la noile și viitoarele cerințe de pe piața muncii.

În prezent, România se află la jumătatea mediei Uniunii Europene din punctul de vedere al competențelor digitale, iar în agricultură situația este mult mai slabă, decalajul între nevoile fermierilor și oferta de pe piața muncii adâncindu-se tot mai mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

FermierinRomania @ Instagram